Sâmbătă, 4 iunie am mers împreună cu un grup de aproape 30 de persoane într-o excursie la Mănăstirea Chiajna. Totul face parte dintr-un proiect al asociației Bucureștiul meu drag, care împreună cu ONG-uriel A.R.C.E.N.(Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate) Make a Point și Zeppelin doresc să arată că Bucureștiul poate să devină Capitală europeană a culturii în 2021.
Am plecat de la Gara Basarab cu trenul care ducea spre Craiova și am coborât la gara Bucureștii Noi.
Pe drum aflăm de la doi domni polițiști că există un muzeu al romilor. Am mers și noi acolo, dar nu era deschis.
La pas, ne continuăm drumul spre mănăstire.
Locașul monahal din Chiajna a început a fi ridicat în anul 1780, în vremea domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) și a fost terminat de zidit in anul 1790, în vremea domnului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Construcția s-a făcut pe o moșie a doamnei Chiajna (1525-1587), soția a domnitorului Mircea Ciobanul, loc de unde se trage și numele mănăstirii.
După un drum plin de noroi ne apropiem de Mănăstirea Chiajna.
Suntem atent supravegheați de omniprezenții câini comunitari și de ochiul neadormit al unui Big Brother.
Încă de la poarta Mănăstirii, aflăm că lăcașul monahal are hramul Sfântul cuvios Ioan Iacob Românul de la Neamț (Hozevitul) (1913-1960), unul dintre cei mai recenți sfinți din biserica Ortodoxă Română, canonizat în iunie 1992.
Biserica cea veche este îngrădită și în stare de paragină. Istoria tragică a monumentului istoric a început prin 1790, chiar înainte de sfințire, când turcii, crezând că este o cetate, au bombardat și au incendiat locașul
În timpul cutremurului din anul 1977 s-a prăbușit și cupola clopotniței.
Lângă ruinile vechii biserici s-a construit din lemn una nouă.
Iconostasul noii biserici.
În biserica nouă se află și moaște ale Sfântului Efrem cel Nou, izbăvitorul celor cuprinși de întristare ori depresie.
„În folosul celor care vor să se roage în fața răcliței cu moaștele Sf. Eftimie cel Nou, Făcătorul de minuni și grabnic ajutătorul de la mănăstirea noastră. Vă rugăm să nu furați această broșură! Mulțumim!”
Nu putem spune decât că mare este Grădina Domnului, dar și mulți îi sar gardul…
Mănăstirea este păzită de patru câini, fiecare în cușca sa. Cățelul cu pete de mai jos este ceva mai prietenos, dă din coadă când te vede. Ceilalți, sunt niște ursuzi, te mârâie imediat.
Paza complexului monahal este întregită cu ajutorul camerelor de supraveghere și a sistemelor wireless alimentate cu panouri solare. Din acest punct de vedere, suntem în secolul XXI.
Aflându-se lângă o groapă de gunoi, totul riscă să fie cotropit în curând de „avalanșa” timpurilor moderne.
Cartierul prin care am trecut în drumul de întoarcere este locuit preponderent de romi, iar casele cu turnulețe și mașinile scumpe dovedesc acest aspect.
După ce am parcurs aproape 50 de minute pe jos pe Calea Giulești și câteva străzi lăturalnice, am ajuns la Lacul Morii. Cu toate că priveliște în ansamblu este una frumoasă, există și nelipsitele gunoaie.
Excursia s-a terminat cu un mesaj scris pe asfalt și un chioșc de ziare. Mă gândesc dacă nu e vreun semn special
În final, cu toții cred că am rămas cu amintiri de neuitat și povești numai bune de spus nepoților.
Alte excursii mai sunt programate astfel:
- joi, 9 iunie la: Filaret, Halele Carol, Fabrica de Timbre, Șoseaua Viilor, orele 10:00 – 13:30.
- vineri, 10 iunie: traseul cultural pietonal Bucuresci, de la ora 19:00.
- sâmbătă, 11 iunie: Delta Văcărești. orele 16:00 – 18:00.
Toate traseele au ca punct de plecare, Hanul Gabroveni, Strada Lipscani, numerele 86-88.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu