Furios pe jurnaliști

Zilele trecute am postat pe Facebook, în diferite pagini care au legătură cu presa, rugămintea adresată cititorilor de a completa un sondaj despre presa scrisă. De pe pagina „Lumea lui Banciu” am primit răspunsul domnului V.N. Cele publicate de dumnealui în pagina sa ne sugerează un personaj în floarea vârstei, specialist în IT, cultivat intelectual și cu simțul limbii române. Părerile sale despre presa româneacă sunt ferme și ... nu tocmai măgulitoare.

V.N. În Românika nu se egzixtă presă de neam, totu-i propagandă pe partitură şi bani. Dacă nu ştiai asta, sigur nu ţi-ai ales o meserie potrivită pentru tine! Sunt curios dacă ai vreun exemplu concret de presă pe plaiurile mioritice, în accepţiunea ta?

În Românika se egzistă „Lumea lui Banciu”, dar și „În gura presei” (Micea Basea) sau „Starea națiunii” (Dragoș Pătraru), așa că avem de unde alege. Mai sunt „Adevărul” sau „Evenimentul zilei” ori „Kamikaze” și „Cațavencii”. Putem asculta „Kiss FM”, „Radio Zub” sau „România cultural”.
Fiecare are dreptul și libertatea de a avea o părere.
Dacă este și argumentată, cu atât mai bine, așa că vă invit să să completați sondajul de la blogul mai sus amintit. Puteți să o faceți de câte ori doriți, pe orice subiect vă place mai mult.

V.N. Mădălina, eşti imatură sau naivă, exemplele tale sunt aiurea, presa înseamnă cu totul altceva:
- Lumea lui Banciu, În gura presei şi Starea Naţiei sunt One man show-uri satirice, te crezi în stare de aşa ceva?
- Caţavencii şi Kamikadze sunt genul propagandă umoristică de stânga-dreapta şi necesită oarece talent înnăscut care nu se învaţă la şcoli
- Adevărul, Evenimentul zilei, Gândul etc. sunt trompete propagandistice pe bani furaţi de la buget; B1tv, Naşul tv, Realitatea tv, Românika tv aşijderea, doar forma de exprimare diferă.
- Radio nu ascult dar bănuiesc că, în afară de entertainment tot propagnda-i baza!

- Nu am afirmat că exemplele mele fac sau nu fac parte din presa „de neam”, am arătat numai că avem de unde alege.
- Când voi avea vârsta și experiența perjonajelor respective, timpul va decide dacă sunt sau nu talentată. Fiecare trebuie să înceapă de undeva.
- Dacă, să presupunem, patronul dumneavoastră este escroc și și-a făcut afacerea cu bani necurați, nu vă mai duceți la muncă, nu mai aveți nevoie de salariu?
- Propaganda există de când lumea, gândiți-vă la piramidele faraonilor, la catedralele împăraților, bisericile domnitorilor, Canalul lui Ceaușescu, Sputnik-ul rușilor și Apollo americanilor. Asta-i lumea în care trăim, cu ea defilăm înainte.
- Radio nu ascultați, dar bănuiți. Dați-mi și mie voie să bănuiesc despre lucruri pe care încă nu le cunosc.
- Ca să nu cădem într-o polemică publică, eventualele comentarii vor fi pe MP.

V.N. Mădălina, acum şi-n vremea comunismului, problema jurnalistului e că trebuie să scrie după partitura furnizată de alţii, nu conform ideilor şi convingerilor proprii. N-am avut parte de patroni penali dar nimeni nu m-a obligat niciodată să fac ceva inorect sau împotriva a ce am gândit eu. Cel mai bun exemplu de ipocrizie acceptată, pentru oficinele enumerate mai sus, e că toate luptă intens împotriva corupţiei, penalilor, hoţilor dar ele sunt susţinute financiar de interlopi abonaţi la bugetul de stat!

Răspuns pe MP. Căutați în Altele (Inbox --> Altele sau Mai mult).

- Adevărat, de acord! În spitale te molipsești cu boli noi și mori cu zile, în justiție poți să dai cu banul, că e același lucru, în învățământ se cere șpagă, pușcăriașii trăiesc fără grija zile de mâine și în condiții mult mai bune decât mulți alții, întreținerea unui câine în „adăposturi” costă mai mult decât educarea unui copil ș.a.m.d. Și atunci, ce facem? La 22 de ani renunțăm la speranțe și ne punem cenușă în cap ori ne ducem să aruncăm cu pietre în „elita conducătoare”? Sau ne luăm lumea în cap cu toții și pornim în bejenie spre alte zări mai bune? Speranța, se știe, moare ultima.
- Și instrumentiștii dintr-o orchestră cântă după o partitură scrisă de alții...

V.N. Ai dreptate, după terminarea liceului, când ai pornit pe un drum, probabil nu ştiai adevărul despre jurnalismul nostru balcanic.
Ai făcut facultatea, te-ai mai dumirit, poate ai o reprezentare mai bună asupra stării de fapt.
Evident, comparaţia cu partiturile instrumentiştilor e aiurea, principiile deontologice ale jurnalistului nu pot fi încălcate pe bani:
- sunt bazate pe conştiinţă şi în slujba adevărului
- îşi informează corect cititorii, fără ai manipula
- propriile convingeri au rolul lor, dar să nu intre în coliziune cu cele de mai sus.
Sincer, eu n-aş accepta, sub nicio formă, să scriu după partitura nimănui.
Dacă ai făcut şcoala pe bune şi ai rămas cu ceva din ea, te poţi reorienta spre ocupaţii similare, legate de scris.
Nu am vrut niciodată să emigrez şi n-am recomandat nimănui asta, beneficiind de o meserie bună oriunde în IT.
Momentan, jurnalism devărat nu se poate face loco, dar în ţările democrate şi civilizate da...
Desigur acolo e greu să pătrunzi mai ales cu stăpânirea limbiii!

Școala e pe bune, la buget. Doresc să dau examen la masterat, de aceea am nevoie de sondaj.
Ca să ne descrețim puțin, la un rabi vin doi împricinați. Primul își expune cauza și rabi îi răspunde: „Ai dreptate!”.
Al doilea petent, zice și el ce are de spus. Același răspuns: „Ai dreptate!”.
Intervine asistentul: „Rabi, nu pot avea amândoi dreptate!”.
Calm, rabi îi grăiește: „Și tu ai dreptate!”.
Fiecare om are „dreptata” lui, nu încerc să conving pe nimeni cu „dreptatea” mea.
Mulțumesc pentru timpul pe care l-ați petrecut răspunzându-mi și vă rog, totuși, să completați chestionarul.

V.N. Banc bun şi vechi cu oareşce semnificaţie la cestiune! O să încerc să completez, dar nu ţi-ai găsit locul potrivit răspândirii la aplaudacii la abonaţi fanatici ai Cocinii lui Banciumat!

N-am nimic, nici cu „Banciumat”, nici cu „Tonomat”, „Morsa competentă” ori „Răspopitul”. Nici o simpatie deosebită, afilere ideologică sau..., „Ptiu, Drace!”, finaciară.
Am postatul anunțul respectiv pe zecile de conturile de pe Facebook care au legătură cu presa. Dacă îți trebuie pătrunjel, te duci la zarzavagiu, dacă ai nevoie de pâine, mergi la brutar. Nu vă gândiți că un singur anunț la Banciu mi-a inundat blogul de răspunsuri. 80 de anuțuri, 5 răspunsuri. Și nu poți pune același text de multe ori, că te taxează de „span” și Facebook-ul îți spune să mai iei o pauză.

V.N. Eu am completat, chestionarul începe ambiguu, cu un articol/autor greu de precizat, automat multe întrebări rămân fără subiect. Schimbă ceva sau fii mai explicită!

Chestionarul începe cu „doresc să fac un material despre modul în care cititorii percep presa scrisă”.
Dacă citesc un ziar (tipărit sau on-line), încep cu „titlul articolului”.
Articolul are desigur un „autor” și apare într-o „publicație” sau pe un „site”.
Dacă este vorba despre o anchetă sau „investigație”, trebuie să existe „surse de informare” care să confirme cele afirmate.
Dacă se scrie despre cum este vremea în Capitală sau plaja la Mangalia, nu mai este nevoie de „surse” și rămâne necompletat.
Într-o anchetă eu spun că „e negru”. Personajul în cauză zice că „e alb”. Am prezentat și punctul lui de vedere, sau numai al meu?
Dacă articolul este despre „trend în shoping”, întrebările de mai sus, rămân desigur, fără răspuns.
Ca în viață, nu putem avea răspunsuri la toate.
Dar, cum spuneam, orice sugestie este binevenită.

După o jumătate de oră, răspunsul domnului furios pe jurnaliști duce discuția la apogeu. Și l-a finalul ei:

V.N. Articole şi autori 'ie' mai multe/mulţi, deci plecând de la un caz concret fixat, chestionarul o ia în alte bălării.
Vrei câte un chestionar pentru orice articol al oricărui autor, publicat la o oficină oarecare, completat de mulţi subiecţi?
După ce culegi şi prelucrezi aceste catraliarde de informaţii ai următoarele variante:
- iei premiul Nobil pentru jurnalism
- rezolvi problemele presei în Românika
- tu, înainte, sau responsabilul de masterat, după, ajungeţi la balamuc

Am căutat pluralurile „autori” și „articole” în chestionar și în cele scrise de mine mai sus. Nu le-am găsit.
Sper ca nevinovatul și neprofesionistul meu sondaj de opinie să nu deschidă nimănui calea spre balamuc. Nici mie, nici responsabilului de masterat, nici măcar domnului V.N. Sănătate tuturor și să ne întâlnim ceva mai veseli, mai optimiști și, categoric, mai puțin încrâncenați și fără idei fixe!