Violatorii nu sunt animale


Violatorii nu sunt animale, sunt monștri cu chip de om.


Sursă imagine

Animalele nu violează. Niciodată. De la suprafață, vedem uneori un comportament sexual aparent violent, dar totul are un rost, se înscrie într-un ritual bine definit: selecție celui mai bun (inclusiv sexual) pentru perpetuarea speciei.
Ochii noștri văd masculul care „se înfoaie în pene”, berbecul care lovește violent oaia cu coarnele, cocoșul care fugărește găina. Prin astfel de manifestări masculul își etalează virilitatea și vitalitatea, capacitatea lui de a avea descendenți sănătoși. Însă ceea ce nu remarcăm, este că întotdeauna femela este aceea care alege. Masculul poate propune, dar numai femela dispune.

„Dacă fug, îmi pare rău, dacă stau, zice că-s curvă, mai bine mă împiedic”, își spune găina într-o „cugetare populară” despre curve. Găina fuge iar cocoșul trebuie să o prindă pentru a dovedi că are capacități fizice și dorință de împerechere. Când este convinsă de „dotările” pretendentului, găina se așează jos și cocoșul trece la acțiune. Vedem adeseori un cocoș fugărind o găină, însă nu vom vedea un cocoș „călcând” o găină care nu s-a pus ea însăși în poziția adecvată.


Chiar de are „minte de găină”, știe când să accepte și când să refuze
Sursă imagine

„Ea e de vină, ea a ridicat coada sus!” Gândire îngustă a celor care văd mereu în femei coasta de Michiduță a lui Avram.
Acum să vedem cum e treaba cu „ridicatul cozii”. Orice mamifer, parte femeiască dotată cu așa ceva, ridică coada în preajma masculului atunci când ea este pregătită pentru copulație. Deci ea, nu el! Masculul vine, miroase și dacă este compatibilitate genetică (animalele în libertate nu se împreunează cu rudele), își arată disponibilitatea și vigoarea.


Iapa îi permite armăsarului să îi „verifice” starea
Sursă imagine

Etalarea forței, deci a sănătății, implică împingerea puternică a partenerei cu capul, un joc „de-a fugărita”, „de-a v-ați ascunselea” ș.a.m.d. Numai când ea „ridică coada”, „dă verde” la acțiune, masculul „călărește” femela. Nu vom vedea un țap regulând o capră făcută knockout de puterea coarnelor sale.

În lumea întoarsă pe dos a unor masculi umani, virilitatea și masculinitatea lor nu trebuie pusă la îndoială, ea se afirmă cu forța pumnului. Pentru ei, femeia este o jucărie a penisului lor. Ce dacă ea nu vrea, doar pentru asta Dumnezeu le-a făcut pe femei, să le fie lor „jucării sexuale”. Știu ei sigur asta, că doar merg la biserică în fiecare duminică.


Sursă imagine

Dar dacă la biserică le-ar fi stat gândul la cele sfinte și ochii nu le-ar fi umblat după nurii fetelor, ar fi aflat că în „Deuteronomul, 22: 26-27”, stă scris:
„– Iar fetei (siluite) să nu-i faci nimic. Asupra fetei nu este vină de moarte, căci aceasta este tot una ca şi cum cineva s-ar ridica asupra aproapelui său şi l-ar omorî;
– Pentru că el a întâlnit-o în câmp şi, deşi fata logodită va fi strigat, n-a avut cine s-o scape.
– De se va întâlni cineva cu o fată nelogodită şi o va prinde şi se va culca cu ea şi vor fi prinşi,
– Atunci cel ce s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea să-i fie nevastă, pentru că a necinstit-o; toată viaţa lui să nu se poată despărţi de ea.”
Ultimul verset trebuie înțeles ca o pedeapsă pentru „toată viața lui”.

Dacă mentalitățile unora nu au evoluat, poate e bine să aplicăm legile din vremurile de mai demult, când pedeapsa aplicată era poate mai eficientă. Pravila lui Ștefan cel Mare spune clar:
„Velcare sau velcine va îndrăzni a se năpusti asupra tinerelor fete cu ștrumeleagul învârtoșat, predepsit va fi de lege prin tăierea scârbavnicului mădular și aruncarea lui la rățuri.”
În perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat textul este puțin modificat, dar osânda rămâne fermă:
„Celui ce va fi prins cu ștromeleagul învârtoșat primprejurul părților fătătoare ale muierii i se va tăia scârbavnicul mădular, întru veșnica lui nefolosință.”


Castrarea lui Uranus
de Leonard Greco
Sursă imagine

În ziua de astăzi mai sunt popoare care aplică la propriu această răsplată celor care siluiesc:


Sursă imagine

Cei care violează nu sunt animale, animalele nu violează. Nici bărbați adevărați nu sunt. Bărbații adevărați nu violează.


Sursă imagine

Violul nu are de a face cu plăcerea sexuală. Este plăcerea de a înjosi femeia, de a o domina prin forța oarbă a mușchilor și nu prin forța gândului. Cei șapte „flăcăi” din Văleni de Vaslui spun că fata i-a provocat, că ea a vrut. Nici o curvă, dacă nu are mințile rătăcite, nu vrea să fie violată. Ea vrea să facă sex pentru că ea vrea, nu neuronul rătăcit al masculului incapabil să relaționeze cu o femeie.
Au fost șapte și un telefon. Ne și închipuim cum, după fiecare „partidă”, ea nemulțumită, spune: „Mai vreau, n-ai fost bun de nimic, cheamă pe altul…”
Pușcăria fie cu ei. Acolo să vadă ce înseamnă „cinci minute de sex surpriză”. Dimineața, la prânz și seara. Plus suplimentul de noapte.


Sursă imagine

N.B. 1 Nu am trăit la țară și nu cunosc comportamentul animalelor. Știu că gâsca nu e lebădă, că vaca nu e cal și cam atât. Despre purtarea animale am vorbit cu cineva care știe mai multe, și culmea, e din județul Vaslui.

N.B. 2. Cei mai pudibonzi trebuie să știe că la țară se spune: „Ai vacă, ai vițel. Ai vițel, ai lapte. N-ai taur, n-ai vițel, nici lapte”.

Delta Văcărești - minunea ascunsă a naturii din București


Sâmbătă, 11 iulie, am fost într-o excursie de explorare a Deltei Văcărești, situată aproape de Piața Sudului din București. Traseul face parte din proiectul de promovare a Bucureștiului, care ar putea deveni Capitală Europeană a Culturii în 2021. Ghidul excursiei a fost domnul Andrei Bîrsan, reprezentant al Asociației Bucureștiul meu drag.


Punctul de plecare a fost Hanul Gabroveni, din Centrul vechi, a cărui construcție, începută pe la 1804 a durat paisprezece ani.


Se pare că aici  au fost ridicate primele „pasaje” comerciale.


Nicolae Ceaușescu a dorit să facă un lac de acumulare în zona Văcărești, parte a unui plan mai ambițios de apărare a Bucureștiului împotriva inundațiilor. Au fost demolate toate clădirile existente, printre care și Mănăstirea Văcărești și s-a construit digul. Proiectul nu a fost dus la bun sfârșit, astfel că natura a devenit stăpână și locul a devenit asemenea unei delte.


După douăzeci de ani, astăzi găsim o întreagă faună specifică zonelor umede, între care stârci, egrete, cormorani, pescăruși, lebede, lișițe, rațe sălbatice, animale acvatice ca șerpi de apă, tritoni sau mamifere, precum vulpi, iepuri, vidre și bizami. Ochii noștri de orășeni nu au văzut decât stuf, papură, rațe, broaște și pește.



Stuful prin care am mers este mult mai mare decât un om de 1,80 metri, iar senzația pe care am trăit-o a fost una cu totul neobișnuită.


Întâlnim romi care trăiesc în cocioabe improvizate, dar și persoane care vin să pescuiască. 




Într-un final, istoviți de mers și căldură, ne-am odihnit pe un ponton, pentru ca mai apoi să ne continuăm călătoria spre casă. Excursia a fost una impresionantă, nu atât prin ceea ce am văzut, ci prin ceea ce am simțit și mai ales pentru că mi-am îndeplinit dorința de aproape doi ani: să vizitez Delta Văcărești - minunea ascunsă a naturii din București.


Arhitectura industrială a Parcului Carol - partea a II-a


Pentru a descoperi arhitectura industrială a Parcului Carol din Capitală, am vizitat Gara Filaret, Fabrica de Timbre și Palatul Bragadiru. Traseul face parte din strategia de promovare a Bucureștiului pentru a deveni Capitală Europeană a Culturii în 2021.

Gara Filaret a fost prima gară din București, deschisă în 19 octombrie/31 octombrie 1869 cu ocazia inaugurării primei linii de cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, București-Giurgiu. În prezent în clădirea gării funcționează Autogara Filaret. Ansamblul arhitectonic este destul de degradat, dar încă funcțional Se realizează curse naționale spre orașe precum: Calafat, Mangalia, Cluj-Napoca, dar și internaționale, spre: Chișinău, Praga, Sofia, Atena, Creta sau Istanbul.






La 29 februarie 1872 a fost adoptată Legea timbrului și a înregistrării. În același an s-a înființat în cadrul Ministerului Finanțelor Serviciul de Confecționare, Conservare și Distribuție a Timbrelor - Fabrica de Timbre. La început s-au tipărit timbre fiscale la patru prese manuale. După încă patru ani fabrica a să imprime și mărci poștale cu ajutorul clișeelor galvanice aduse de la Paris, folosite de francezi la gravarea timbrelor cu Regele Carol I.

Fabrica de Timbre aparține Poștei Române. Acolo am asistat la procesul de fabricare al afișelor, foilor tipizate și timbrelor. Mașinăria care realizează cataloage, ilustrate, felicitări, reviste, cărți ș.a.m.d. folosește tiparul offset în șase culori.







Un aspect interesant este că fabrica are și un buncăr, care poate fi folosit în stare de război sau alte nenorociri. Prin intermediul unei manivele acționate manual este schimbat aerul din încăpere. 



Momentan, buncărul este folosit la depozitarea materialelor.



Potrivit pliantului pe care l-am primit la intrare, Palatul Bragadiru a fost fondat în anul 1894 de omul de afaceri Dumitru Marinescu Bragadiru. „Colosul”, cum era cunoscut în epocă, avea o spectaculoasă sală de bal folosită și ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicarie, numeroase camere, magazine și birouri la parter. 

În 1948 tot domeniul Bragadiru a fost naționalizat. Fabrica de Bere a fost redenumită Fabrica de Bere Rahova iar Palatul s-a numit Casa de Cultură Lenin a sectorului V. În 2003, clădirea a fost retrocedată urmașilor lui Bragadiru. Astăzi este folosită ca sală de evenimente.











Traseul pe care l-am făcut a fost unul pe cât de interesant, pe atât de obositor. Am fost bucuroasă să descopăr aspecte necunoscute mie ale Bucureștiului, mai ales că intrarea la unele dintre aceste obiective nu se face decât rareori (Observatorul Astronomic, Casa Bosianu, Palatul Bragadiru).

Arhitectura industrială a Parcului Carol - partea întâi


Joi, 9 iulie, am pornit împreună cu reprezentații Revistei Zeppelin și mulți oameni pasionați, să explorăm arhitectura industrială din zona parcului Carol din Capitală. Turul face parte din strategia de promovare a Bucureștiului, care ar putea deveni Capitală Europeană a Culturii în anul 2021.

Primul punct al vizitei au fost Halele Carol. În fabrica de piese hidraulice încă se lucrează, dar o parte din clădiri încearcă să fie reabilitate, dovadă fiind prezența muncitorilor.În anii '80, fabrica era cunoscută sub numele de Wolff, mai apoi ca Steau Roșie, iar acum aparțin firmei Hesper SA.





Halele au și elemente decorative, precum cele 23 de prisme viu colorate, asemenea culorilor unui pom care înflorește și scaunul cu 100 de picioare.



Al doilea punct al vizitei noastre a fost reprezentat de Institutul astronomic și casa Bosianu, situate pe strada Cuțitul de Argint. Am vizitat mai întâi clădirea Observatorului astronomic, care are cea mai mare lunetă din Europa, veche din 1929.




Mai apoi, am vizitat clădirea Cercului meridian, al cărui telescop a fost comandat în 1910 și pus în funcțiune 16 ani mai târziu, în 1926.




Pe pereți sunt expuse poze cu descoperirile realizate la Institutul astronomic, precum Galaxia Andromeda sau erupția solară din 4 septembrie 1989.




Am vizitat apoi casa lui Constantin Bosianu, fost premier al României. Casa a fost reședința Consiliului de Miniștri în timpul Guvernului condus de acesta (februarie-iunie 1865) care avea atunci opt membri.





În următorul articol voi scrie despre incursiunea la Gara Filaret, Fabrica de timbre și Palatul Bragadiru.